A trebuit să dau de niște smochine ca să mă pot lăuda cu cel mai bun desert făcut de mine vreodată. Și nu e deloc o concluzie abuzivă, nu există marjă de eroare în afirmația asta, pur și simplu m-a atins pe mine în niște zone sensibile de pe cerul gurii. A fost unul din momentele alea din bucătărie în care bucuria gustului încă a rămas intactă la zile bune după ce am încercat rețeta. O recomand mai ales pentru zilele în care vreți să faceți ceva rapid și de efect pentru niște oameni care vă trec pragul.
E de inspirație “ramseyană” rețeta, iar smochinele sunt luate din magazinul Selgros Băneasa. A devenit, de când am început proiectul selgroscautăpasiunea, locul meu de încredere și de ajutor în momentele în care vreau să merg la sigur.
N-aș vrea să trec așa ușor peste detaliul ăsta, al smochinelor, e vital ca ele să fie coapte și moi. Orice altă variantă mă tem că va arunca desertul într-o zonă de incertitudine din care e posibil să nu se mai revină vreodată. Și ar fi păcat să se încheie așa povestea asta.
E un desert foarte, foarte dulce, probabil multă lume se va opri la o singură smochină, însă eu sunt mai generos, așa că am pus două la porție. Sunt 9 smochine în total, 4 porții, una să zicem că-i rămâne bucătarului pentru test.