Pulpă de miel gătită lent la cuptor, cu legume alături

Cu toții știm că în preajma Sărbătorilor Pascale cererea de carne de miel explodează pur și simplu deși nu ar fi rău să o putem consuma și în restul anului. Majoritatea românilor își doresc să aibă pe masă friptură de miel și drob, pe lângă ouă roșii, pască cu brânză și cozonac cu nucă.

Să spunem că este doar o tradiție ar fi insuficient, pentru că această tradiție are rădăcini mult mai adânci și mai profunde decât aceea de a fi doar un simplu obicei păstrat din moși-strămoși.

Și evreii obișnuiau să consume carne de miel în scopuri ritualice – dar și grecii antici, de exemplu. Au urmat creștinii și musulmanii, de asemenea. Pe undeva ideea trebuie căutată în străfundurile istoriei, în faptul că oamenii au devenit într-o anume etapă de dezvoltare a civilizației crescători de animale.

Cu alte cuvinte, ce ofrandă puteau să aducă triburile de păstori zeilor lor, fie că vorbim despre religiile politeiste sau de cea monoteistă a evreilor? Desigur că ofranda era din ceea ce ei produceau, adică putea să fie un miel, un ied sau chiar un vițel.

Iar dacă o fi fost o vreme în care se practicau „arderile de tot”, adică arderea completă a animalului sacrificat, această normă a fost transformată cu timpul într-una mult mai rentabilă din punct de vedere al consecințelor ei, mult mai practică: se sacrifica animalul, se lăsa sângele să se scurgă (pentru zeu), iar carnea atât de valoroasă ca aliment era consumată de membrii familiei.

Odată cu evoluția civilizației, doar o mică parte dintre membrii ei au rămas crescători de animale, însă cu toții au continuat să sacrifice miei și să le consume carnea în scop ritualic.

Creștinismul a făcut din asta o întreagă filozofie, mielul blând și nevinovat dus la tăiere fiind asemuit Mântuitorului Nevinovat și fără de păcat care s-a sacrificat pentru iertarea păcatelor tuturor oamenilor.

Așa că, în timp, s-a păstrat ideea de consuma de Paște carne de miel, idee care a devenit tradiție și care este respectată de foarte mulți creștini de altfel, chiar dacă puțini își pun problema subtilităților religioase ale acestui obicei. Iar acest articol e despre faptul că te poți bucura de această carne tot timpul anului, nu doar la sărbătorile religioase!

În prezent, să cumperi carne de miel în preajma Paștelui este un lucru ușor și firesc, însă nu a fost tot timpul așa. Îmi aduc aminte că pe vremea regimului comunist noi, pentru că locuiam într-un orășel mic de provincie, nu aveam probleme în a procura carne de miel. Celor din marile orașe însă le lipsea carnea de miel, dacă nu aveau „relații” pe la țară, ca să și-o procure.

Bunicul meu, fie-i țărâna ușoară, era pe lângă munca ce o făcea conștiincios la o fabrică și un bun meseriaș acasă. Făcea tot felul de lucruri pentru oamenii de prin satele învecinate, așa că înainte de Paște lua legătura cu cei pe care-i cunoștea și comanda pur și simplu unul sau doi miei, depinzând de câți oaspeți aștepta la masă.

Prin urmare de pe masa de Paște nu lipsea niciodată friptura suculentă de miel, preparată și de bunica, dar și bunicul însuși, căruia îi plăcea să gătească, dar și să petreacă împreună cu oaspeții, bucurându-se de mâncărurile delicioase și de câte-o butelcuță de vin de casă 🙂

Până de curând, eu cu soțul meu obișnuiam să comandăm în preajma Paștelui câte un miel de la cunoștințe din satele învecinate. Dar de câțiva ani ne-am schimbat obiceiurile și cumpărăm doar cât putem ne trebuie pentru masa festivă de Paști.

Asta pentru că de ani în ultimul timp este suficientă carne de miel în magazine, de unde poți să cumperi și cantități mai mici, cum ar fi un sfert de miel, sau o pulpa de miel – absolut suficient pentru masa unei familii.

Iar dacă mai încolo vrei să mai gătești carne de miel, mai cumperi cât îți trebuie, ca să nu mai umpli congelatorul cu carnea ce rămâne de la un miel întreg. Cel mai bine este să gătim cât știm că ne este necesar ca să evităm în felul acesta risipa.

Dar cum gătim carnea de miel? Pentru că totuși cu gândul acesta începusem să scriu. O putem găti în multe feluri în funcție de gusturile sau preferințele noastre. Putem face, de la o friptură de miel marinată în iaurt  la tradiționalul stufat de miel sau mai moderna variantă de ruladă din pulpă de miel cu vinete, rodie și cartofi dulci copți.

Cum mie îmi plac rețetele simple, rapide și gustoase am ales ca anul acesta pulpa de miel cumpărată de la Selgros să o pregătesc foarte simplu, la cuptor, cu doar câteva legume alături.

Unele variante de rețete sugerează ținerea mielului în baiț pentru câteva ore bune. Însă cum mielul are o carne deja fragedă se poate găti și direct așa cum e carnea, doar punând ceva sare, ierburi aromate, puțin ulei și vin și gata cu ea, o dăm la cuptor.

Și mai ales o gătim lent, la o temperatură mai joasă pentru a avea în final o bucățică de carne care efectiv ți se topește în gură la cât de bună e.

Aprindem cuptorul la 160 de grade și pregătim o tavă încăpătoare. Spălăm foarte bine legumele dar nu le și curățăm de coajă. Eu am curățat doar țelina pentru că am folosit bucăți mai mici. Iar usturoi am avut doar căței mici pe care i-am pus pe ici pe colo – așa întregi cum erau. Curățăm pulpa de partea care a fost ștampilată, după care frecăm carnea cu sare și piper, iar apoi cu ulei în care punem diverse alte mirodenii după preferințe. Așezăm și carnea peste legumele din tavă, apoi turnăm și vinul alb. Acoperim cu folie de aluminiu și dăm tava la cuptor pentru 40 de minute acoperită după care scoatem folia de aluminiu dar lăsăm carnea în continuare să se gătească lent încă o oră. După asta, mărim temperatura la 180 de grade și mai lăsăm friptura în cuptor încă jumătate de oră. Doar vrem să o și rumenim, nu-i așa?

Rețeta completă, deși multe nu mai sunt de spus, o găsești AICI.

Dar mare atenție însă, carnea de miel este greu de digerat, deși mai circulă prin „folclor” ideea că ar fi o carne ușoară. Este o carne greu de digerat, așa că nu exagerați cu friptura de miel la masa de Paște. Mai bine mâncați mai multe porții mici în mai multe zile, decât o dată și mult.

Și nu uitați să îi puneți alături și o salată, fie ea cu roșii și ridichi fie pur și simplu o delicioasă salata de sfeclă roșie cu hrean. Și neapărat un vin roșu din cel mai bun!